Fiti atenti!!!

Vedeti ce zicea Agatha Christie: “Very few of us are what we seem. ” Mare dreptate are, huh?:)

Proiectii

Verisoara mea a fost la primul ei festival de teatru ever! Chestie care s-a lasat cu multe emotii contradictorii, cu descoperiri si forte proaspete, cu entuziasm si noi planuri. Si cu un mail luuuung catre mine in care toate acestea mi-au fost relatate cu lux de amanunte:)

E foarte interesant sa vezi cum unele lucruri se repeta, slightly different dar in mare la fel. Citeam ce imi scria verisoara si mi se parea ca ma vad pe mine acum 7 – 8 ani (frate, cat a trecut) la prima Timisoara din viata mea! Si e interesant sa iti amintesti acum de lucrurile astea pt ca deja sunt trecute, impamantenite, tu te cunosti mult mai bien pe tine si lumea din jur, asa ca analizezi totul altfel si realizezi impactul care a fost chiar mai mare decat il simteai pe moment. Ce imi aduc eu aminte de la primul festival? Pai…emotiile infioratoare dinainte de a urca pe scena si sentimentul de nemultumire ca nu a fost atat de bine pe cat de putea, bocetul comun din seara respectiva, Radu cantand Imagine, incarcatura teribila care s-a descarcat deodata, o fata din Suceava care m-a uimit cu sensibilitatea ei, secret friend, multitudinea de lume, descoperirea Timisoarei si a shaormei adiacente, englezii simpatici, conversatii dragutze, bocet individual pe trenul de intors, sentiment de legatura puternica cu oamenii aia cu care am share-uit toate astea.

Hmmm…dragutz e ca toate astea au venit si dupa ce aseara am purtat o conevrsatie despre ce inseamna sa fii pe scena si sa primesti reactia imediata a publicului si sa simti…oricum s-ar numi sentimentul ala:) Asa ca eu zic sa va aduceti si voi aminte si sa imi ziceti…voi ce mai tineti minte din primul festival de teatru?:)