Locatia: Hotel des Invalides, Paris
Am fost mandra cand am vazut asta:) De fapt…cred ca inca mai sunt.
Nu stiu exact ce. Imi vine si sa pun o poza dar nu stiu exact care. Culmea, aici se simte Pastele. De fapt am ajuns la concluzia ca se simte daca vrei sa simti. E alegerea ta sa faci sau nu oua rosii. E alegerea ta sa te duci sau nu la biserica. E alegerea ta sa iti faci timp pentru tine. E alegerea ta sa iti fie bine si liniste si pace si frumos.
Mi-ar placea sa schimb multe la mine. De fapt nu sa le schimb…sa le ameliorez. Cand trecem pe sub Sfantul Aer despre asta este vorba: sa vrem o schimbare. Pacat ca vrutul nu e deajuns. Partea de dupa e mai dificila.
Si se intampla multe lucruri pe care nu le inteleg si la care nu ai cum sa stii cum sa reactionezi. Si ramai blank. Si eu una renunt sa caut explicatii. Zilele astea am vorbit destul de des cu fetele despre religie, despre “de ce marturisesti preotului un pacat daca tu nu il regreti, stii ca ai sa il repeti si totusi stii ca dupa canoane e considerat pacat?”…si multe in genul asta. Dar eu cred ca nu are sens sa discuti si sa te intrebi. Poate asta suna ca un “Crede si nu cerceta” din partea mea dar eu pur si simplu cred ca religia si credinta tine atata de mult de feeling si de cum esti crescut si de principii consolidate in timp incat nu poate fi dezbatut/explicat.
Si uite ca am scris tot ce mi-a venit prin cap:)
Paste fericit la toata lumea!
…esti neputincios fata de tot ce se intampla acolo. Nu poti sa faci nimic sa ajuti. Stii ca pe toti oamenii la care tii cel mai mult ii doare si tu esti aici si nu poti face nimic sa le fii alaturi. Si stii ca si pe tine te doare si nici ei nu pot sa te ajute cu nimic. Pentru ca sunt unele chestii pe care numai cu ei le poti impartasi. Dar tu esti aici si ei sunt acolo si nici macar super tehnologia nu ajuta la nimic.
Si totul se schimba.
Azi dimineata la ora 6 ajungeam eu si Marui-ul in preaminunatele noastre “apartamente” din Toulouse dupa 4 zile magnifice si obositoare in Paris. A fost frumos. Frumos si plin de peripetii, mai ales la sfarsit. Mi-ar placea sa pot sa scriu aici toate chestiile la care m-am gandit in timpul acestor 4 zile si pe care le-am crezut demne de a fi consemnate dar evident ca nu o sa imi aduc aminte tot. In orice caz, some glimpses:
1. Trenul de noapte! Frig frig frig! De ce sa mearga aerul conditionat daca e atat de frig?? Plus intarzierea! Am asteptat 1 ora in gara la Toulouse inainte de plecare. Macar totul s-a terminat ciclic: si la intors am avut o intarziere de vreo jumate de ora. Nu stiu ce face SNCF-ul asta!
2. Statia de metrou Volontaires. Acolo am stat la o romanca care face stagiu. Frumos cartier. De asta e frumos sa stai la oameni care locuiesc in orasul respectiv, atunci cand te duci sa vizitezi. Pt ca vezi exact cum e sa locuiesti acolo…ma rog…nu exact ca tu tot turist esti dar oricum…vezi ca se poate! Si zona era frumoasa tare! Pasnica si mai curata ca in alte parti. Good vibe. Plus blocul vechi, scarile stramte si rotunde…atmosfera boema:)
3. Prima zi: Trocadero, Champs Elysee, STARBUCKS!!!! – totally lovemark pt mine! Cum puii mei pot sa le iasa cafeaua aia atat de buna? Clar, ma voi stabili intr-un oras in care exista Starbucks! Si dupa-amiaza La Defense! Frumos tare!Mi-a placut tare zona aia! Mai ales ca atunci cand te gandesti la Paris nu iti vin niciodata in minte cladiri noi si inalte, ciment pus totusi intr-o forma care nu inspira raceala. Oricum…good place de lucrat…nu cred ca mi-ar placea sa locuiesc acolo desi are farmecul lui. Toata ziua in compania Andrei din Peru…nice company.
4. A doua zi: Marui urca in turn. fara poze. Va supravietui:) Apoi Montmartre cu Sacre Coeur…imens de frumoasa! Episod cu un negru care m-a prins si s-a apucat sa imi faca bratara, pt ca apoi sa fie nervos cand i-am zis ca nu negociez:) Oricum, el tot repeta: hakuna matata= No worries for the rest of your days! Si e din Lion King, nu din Harry Potter cum sustinea Maruiul.
Asa…apoi cimitirul Pere Lachaise, un fel de Belu al nostru. Asta era incredibil de frumos! Pe bune! As fi venit acolo numai ca sa stau sa citesc, atata de pasnic era. Si desi erau turisti, faptul ca e atat de mare… nu prea ii vezi:) Ai timp de reculegere. Aici i-am gasit pe Proust, Elvira Popescu, Bizet, Balzac, George Enescu, Modigliani, Edith Piaf(la mormantul caruia am intalnit un nene care avea grija de mormantul ei si care ne-a povestit chestii despre viata ei – era fascinat de ea mosuletul!), celebrul Morrison si Oscar Wilde. Nici macar nu va puteti imagina dezamagirea si durerea produsa de acest ultim mormant. Acoperit de saruturi si versuri si dedicatii…nici la Jim M nu era atata comercialism si prost gust reunite. Trist ca unii fac asta. Desacralizare! Si ce nu pot intelege: nu mi se pare ca opera lui e atat de mainstream incat sa fie inteleasa si placuta de genul de oameni care fac asta…but still…
Si in incheiere Centrul Pompidou. Primul din seria de muzee vizitate gratuit datorita magnificei initiative a guvernului francez de a stimula culturalizarea in randul tinerilor. Mi-a placut, chit ca eram cam varza de oboseala.
5. A treia zi: Opera. Ne-a parut rau ca nu am avut ideea din prima zi sa mergem sa ne luam bilete la un spectacol acolo ca erau si ieftine. Bine, probabil undeva in fundul fundului but still. Oricum., frumoasa desi plina de turisti. Ce mi-a placut tare au fost costumele din diverse spectacole, plus schite pt costume si tot soiul de astfel de chestii dupa care imi imaginez ca Pinky s-ar da in vant. Plus ca am aflat de Roland Petit. Mare om:)
Apoi Place Vendome si Madeleine-le in care ma intrat prin spate, pe o scarita pe care sigur nu trebuia sa intram:) Apoi St Michel cu Notre Dame si plimbat pe malul Senei, printre oameni cu carti si chestii vechi si dragute. Ciocolata calda intr-un cartier dragutz. Si apoi: Orsay! Frumos frumos frumos!! Ce m-a impresionat: in luna aprilie studentii la beaux arts au un fel de program: vin in muzee ca voluntari si stau si le explica oamenilor chestii despre respectivele opere de arta. Asa ca la tablourile mai celebre se gasea cate cineva care iti dadea explicatii, intra in vorba si se porneau chiar discutii pe marginea tablourilor intre oameni mai experimentati si cunoscatori. Foarte interesant! Am vazut finally Absintul lui Degas care e tare frumos! Plus Noaptea instelata care pe drept cuvant ii place tare Ralucai. Plus un Klimt frumusel tare. Plus multe altele.
Si ca sa incheiem frumos, o ora jumate de taclale la Raluca care se pare ca si-a vazut visul cu ochii: studioul ei de pe St Germain e truly frumos si primitor. Si desi e mai greu la inceput, sunt sigura ca in curand o sa te simti ca acasa:) Si ne revedem pe 8 iunie! Do not forget!:)
6. A patra zi(si ultima din pacate): Hotel des Invalides jumate de zi. Vreo 6 muzee pe langa mormantul lui Napoleon. Cred ca a fost una din chestiile care mi-a placut cel mai mult in Paris. Mai ales ca in mod normal eu nu ma prea dau in vant dupa muzee. Dar asta a fost despre istorie: razboaiele mondiale plus rezistenta in Franta. F interesant si bine realizat! Plus ca am gasit Bacaul meu trecut pe acolo:) Mandra tare am fost!:)
Mancare buna la Chinese. A first pt Maria. Urmata de un desert delicios in Tuileries. Cu zmeura chiar!:) Si plimbare multa prin respectivele gradini plus rue de Rivoli. Din pacate nu am gasit Ritz-ul. Las ca data viitoare ne cazam acolo!:)
Si pe seara Luvru-ul care desi impresionant…mult prea mare pt 2 ore. Ce mi-a placut cel mai mult din ce am apucat sa vad a fost Cele trei gratii, Victoria si Amor&Psyche. Dar oricum…mai mult alergatura decat vizitat. Nu se face!
7. Ajuns la tren la limita. Fugit, luat metroul in directia gresita(da frate…asta e…reminiscente din vara all over again si glasul lui Zoican zicand “Si tu, Ana?”), ajuns la limita si 7 ore in tren fara apa potabila(never do that again!!!)
8. Concluzia: dupa 4 zile stat non stop cu Maria fara certat, inseamna ca relatia noastra e pe drumul cel bun!:) Adevarul e ca chiar ne-am potrivit la vizitat! A fost o placere Marui draga!
9. Si in Paris sunt resto-uri universitare. Mancare buna la pret mic:) Merge!:)
10. Multe discutii pe diverse teme intr-un oras care te poate inspira. Pacat de afluenta prea mare de turisti.
11. Buna vacanta! La mai mare!:)
Asta zicea azi toata lumea la scoala. Ca e ultima zi de cursuri din licenta. Unii mai realisti/pesimisti/amuzanti(depinde cum vrei s-o iei) spunea “adica sa speram!”. O mexicanca: “Dupa 5 ani, in sfarsit termin!”(la ei se fac 5 ani de licenta si ea i-a facut aici pe ultimii doi). Oricum…bottom line e ca era ceva ce trebuie sarbatorit! “Il faut faire la fete!”
Indubitabil.
Din pacate, pe mine toate astea m-au lasat f rece. N-as putea spune de ce ca in mod normal mereu am trait momentele astea(terminatul unui ciclu scolar adica), ca ceea ce sunt…adica un final de etapa. Dar acum, in primul rand ca nu mi se pare ca se termina ceva…doar anul la Toulouse dar in privinta asta mi-am exprimat deja sentimentele si sunt in plin proces de conturare a unei teorii, in al doilea rand, inca mai sunt examenele deci oricum pe la scoala o sa mai dau si nu numai pt momente placute, iar in al treilea rand, nu simt chestia asta ca pe o usurare. Ca daca o e sa o iei asa, ce se termina? O etapa in care aveai ditamai libertatea, nici vorba de responsabilitati mari, chit ca aveai senzatia cateodata ca esti pana peste cap afundat in ele, o perioada in care ai voie sa incerci, sa vezi si sa cunosti pt ca despre asta e vorba in studentie, o perioada in care daca nu vroiai sa te duci la cursul de la 8 dimineata pur si simplu nu te duceai fara sa ti se sparga oale in cap si tot asa… Chestia e ca eu inca nu sunt gata sa renunt la treburile astea:) Desi stiu ca tre sa mai fac compromisuri dar I am really struggling sa ma pastrez pe mine, ce simt si ce imi place, clear in my head. Si sa work that way!
Da…si uite de asta nu am iesit eu azi la bauta:)
PS: Exista si un al patrulea rand…mie mi se pare ca de-abia acu greul incepe…nicidecum ca se termina cum e resimtita treaba asta aici (da…greu de crezut dar terminatul licentei aici e considerat lucru mare! Daca ai si mentiune esti tare rau! Ce mai…viata, dom’le!:))
PPS: Poza am pus-o ca mis e pare putin freakish.
Intr-o asemenea casa locuieste profa mea de eco internationala. Intr-o casa desprinsa parca dintr-o carte de Balzac.
Pe o straduta mica din caramida rosie, aflata in centru dar strecurata in asa fel incat de-abia sa incapa bicicleta pe acolo, intr-o cladire veche, inalta, in care intri si te cuprinde frigul in timp ce urci pe niste scari mari si lungi si te admiri intr-o imensitate de oglinda ce te confrunta. Pt ca apoi sa intri intr-o camera de zi inalta inalta inalta, cu o biblioteca mare, din lemn, plina de carti legate in piele sau carton si cu o mobila desprinsa din vremuri mai de demult:) Iar dupa ce ai urcat, cobori niste scarute infime, pt a ajunge in biroul profei care e cat cele 3 camere ale noaste alaturate si in care vezi pierdut printre mobile mai masive, un laptop:)
E impozanta. Numai prin faptul ca I never imagined ca in ziua de azi mai exista oameni care locuiesc in asemenea locuri. Desi daca stai si te gandesti, cam rece ca sa fie casa in adevaratul sens al cuvantului.
Anutza's Blog 
Recent Comments