Search

Anutza's Blog

Month

August 2008

Trenuri, trenulete, metrouri…

Pur si simplu nu sunt facute pt mine! Bineinteles ca ieri am pierdut trenul care m-ar fi dus rapid si fara complicatii la Amsterdam! Adica, why wouldn’t I? Don’t worry…m-am descurcat. Doar ca it took longer si a trebuit sa schimb o tona de trenuri! Fortunately…le-am prins pe toate si le-am luat si in directia buna!:)

Ca peste tot in trenuri mi-am facut prieteni:) Si m-am revazut cu Andreea intr-o dispozitie f buna desi extremde obosita. Iar azi am avut one of the best days ever!

In primul rand ar trebui sa va imaginati pe mine pe o bicla olandeza. Niciodata pana acum nu m-am gandit ca inaltimea mea ar putea fi o problema intr-o asemenea tara! Adica…e atata de mare! De-abia ajung la pedale:) Deja o vad pe Tudosoiu razand de numa numa!:) Oricum…toata ziua azi am pedalat si a fost frumos taaaare!!! Doar ca acum ma doare fundul cam tare:)

Si maine…off to Amsterdam! In continuare…sunt homeless:(

Plecari=noi inceputuri

De vreo 2 zile ma doare capul. Mama zice ca e din cauza ca sunt stresata…ceea ce e posibil sa fie adevarat dar parca am mai fost stresata si capul nu a reactionat asa pana acuma. Anyways…

Nu stiu cum se face dar parca e mai usor sa zici “la revedere” unor oameni care pleaca si ei. Dar celor care raman…hmm…mai greu…parca te doare inima mai tare. Oricum, mi-am dat seama ca toata lumea a invatat ca plecarile nu mai sunt tragice pt ca aproape mereu sunt urmate de revederi frumoase frumoase! Necunoscutul mai e scary dar e si exciting. Plus ca lumea e mica asa ca you never know peste ce o sa dai acolo:)

Oricum…sunt obosita…si ma enerveaza ca iar plec obosita. Desi probabil e normal. Plus ca ma asteapta multe drumuri…si asta iar oboseste. Sper sa si motiveze! Da…de asta am nevoie acuma! Motivatie! Si credinta! Muuulta credinta!

Extreme Makeover

Cand stai prea mult acasa, incepi sa te uiti la televizor la niste emisiuni la care in veci nu te-ai uita otherwise. Daca Tode se delecteaza cu magnificul canal Euforia, eu imi beau cateodata cafeaua de dimineata cu mirobolanta emisiune de pe ProTv – “Extreme Makeover”. Basically, ce face emisiunea asta este ca ia oameni urati si ii transforma in oameni frumosi, platindu-le milioane de operatii estetice, cateodata vizite la psihiatru, o noua garderoba, fitness trainers and so on. Marele final e o dezvaluire in fata familiei si a prietenilor a vechii persoane infatisata intr-un outfit cu totul nou.

Acuma, trecand peste the excruciating pain pe care majoritatea participantilor o indura, indeed, la sfarsit arata foarte bine. Am observat ca la barbati in general schimbarea arata destul de artificial. Adica…se cam vede ca ceva e nenatural. La femei e destul de ok. Oricum, ideea e ca emisiunea asta mi se pare ca zice iar “Looks matter! To succeed you really need to be handsome/beautiful”. Ceea ce desi e trist se pare ca e adevarat. Bineinteles, e mereu problema increderii in sine care clar creste atunci cand te simti bine in pielea ta. Dar ce se intampla atunci cu “God made us all beautiful”?:)) Hmmm…din principiu nu sunt eu prea de acord cu reality show-urile astea care se baga in viata oamenilor iar cu asta in particular nu stiu daca sa fiu de acord sau nu. I get that it does good things on one side dar…still…ceva fortat acolo…

Da si nu!

De veo luna jumate, Ilinca s-a prins ca “da” si “nu” sunt niste cuvinte care au un inteles puternic si care raspund la majoritatea problemelor existentiale ale parintilor, fratilor, verisorilor si in general rudelor de tot genul care de care mai disperate de viata: “i-e foame fetitei?”, “i-e somn fetitei?”, “vrea fetita sa se joace cu X?” etc.

Copil deosebit de inteligent, Ilinca a inceput sa foloseasca respectivele cuvinte. Cu o hotarare si o tonalitate care ii pune la punct pe toti si pe ea o scuteste de o serie de intrebari sacaietoare. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca noi rar folosim “da”-ul si “nu”-ul hotarat…no buts about it! Poate pt ca noi am si invatat ca “totul e relativ”, aproape mereu e un “da” sau un “nu” cu jumatate de gura. Trist.

Vedeti…de asta zic eu ca de la astia mici trebuie sa invatam!

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑