http://en.wikipedia.org/wiki/Chaos_theory
Despre asta am invatat azi la proiect. Si tot azi am realizat ca stiu mai multa mate ca multa lume. Ceea ce vrea sa zica una din doua: ori restul lumii e extrem de pamanta ori sunt eu mai buna decat credeam:))
Da…pai eu saptamana asta particip la o chestie care se cheama International Master Workshop, organizata de universitatea de aici. Ce sa zic…m-am inscris si eu desi chiar ma gandeam ca nume mai generic de atat nu se poate si nu aveam mari asteptari. Si azi a inceput. Uimitor e ca lumea care participa e mult mai dragutza decat ma asteptam. Toti ori master or mai sus de atat, cu experienta de lucru si care fac acuma MBA-uri sau stuff asa ca oamenii stiu despre ce vorbesc. Pe langa asta sunt super amuzanti si socializarea e usoara si dragutza.
Ca sa trec si la continut, azi am avut primele workshopuri. Intai niste joculete pe care le cam stiam din VIP dar care nu au prins rau. Asta pt ca erau din alea mai hardcore. Adica o versiune a lui “Win As Much As You Can” care a fost mai amuzanta decat ma asteptam pt ca lumea nu a luat-o extrem de in serios (cum era de obicei cazul in VIP), s-a “inovat” mult si s-a ajuns la solutii cat mai creative, in timp ce se radea:) Deci a fost fun! Si inca un joc de carti, de data asta. Eram grupe de cate cinci si fiecare dintre grupe avea reguli diferite pt jocul de carti. Asa incat cand se swithcuiau partenerii(exista o regula si pt asta:)), fiecare juca dupa regulile proprii si nu se intelegea nimic. Evident, nu aveai voie sa vorbesti in timpul jocului. Asta a fost mai fun ca celalalt, probabil pt ca a fost primul si pt ca a fost mai de introducere. Oricum, ca impresie generala, nenea moderatorul putea sa scoata mult mai misto discutii si concluzii dupa jocurile astea, ceea ce nu a avut tocmai skillul sa faca deci…jos palaria Francule!:)
Asa…si alta chestie dragutza a fost ca am vazut un filmulet de juma de ora din Dragons’ Den. Un show initiat in UK: 5 bastani (aka oameni cu multe afaceri si multi bani) asteapta sa li se prezinte “pitch”-uri de catre noi oameni de afaceri si decid daca sa investeasca sau nu. Un fel de “The Apprentice” dar mai misto, parerea mea. Am vazut 2 pitch-uri si a fost chiar tare – ce mi-a placut a fost ca la un moment dat unul din noii antrepreneuri a repezit-o putin pe o tipa din “bastani” care a zis ca e insultata si ca prin urmare, nu va investi. La care un bastan american zice “Well, since I’m American and hence, virtually immune to insult…”:)) Adevar graiesti frate!:)
Da…si asta e tare de tot! Dupa amiaza a venit un tip de la Philips care ne-a spus practic ce avem noi de prezentat la sfarsitul saptamanii (evident, tot in grupe de catre 5). Se pare ca acu vreo 2 ani Philips a inceput sa intre pe o nisa noua si sa provide intimate comfort for the couple. Practic, vor sa se adreseze user-ilor dar si non-user-ilor de sex toys si sa le ofere produse mai stylish, mai classy, de care sa nu se jeneze ca le cumpere si care sa sporeasca intimitatea in cuplu. Chestie esentiala: tre sa fie pt amandoi, nu doar pt unul din parteneri! Si pana acum au scos ei niste intimate masssagers pe care le puteti gasi si pe net, pe care le-au lansat in UK si Spania pana acum si pe care le-au si imporved intre timp si vor sa le lanseze in toata Europa de Vest pana la sfarsitul anului. Si ideea e ca noi tre sa gasim ori un nou produs care sa intre in gama asta, ori sa imbunatatim produsul actual, ori sa gasim un new market approach ca sa il vindem in diverse parti ale globului.
Mai…nu pot sa va spun cate misto-uri dar si discutii serioase s-au nascut pe subiect! A fost foarte tare! Iar dupa ce am vorbit cu tipul de la Philips vreo 2 ore despre toata treaba si cum merge si tot asa, am facut un fel de “market research”. Adica am google-uit sa vedem ce ofera deja piata in privinta asta! Din nou…hilarious!! And I can now say that there are some weird stuff out there!:)
Oricum, all joke aside, a fost fun pt ca eu deja ma intrebam cum ar arata asa ceva pe piata din Romania. Eu una nu cred ca ar prinde prea bine numai din cauza faptului ca “Vai…ma vede vecina ca cumpar asa ceva!”. Nu conteaza ca e de la Philips, ca e mai classy si nu arata vulgar…preconceptiile exista inca! In plus, in prezent, asta costa vreo 100 euro, ceea ce e clar prea mult fata de ce reprezinta (evident, ne-a fost adus unul drept exemplu…e mic, mov, cu trei butoane care il fac sa vibreze in feluri diferite si are forma ergonomica…all in all quite interesting:))
No…si aici imi termin povestirea…nu de alta dar tre sa ma imbrac sa merg la cina! Astept pareri totusi ca mi se pare ca subiectul merita dezbatut!:)
“Ruido y mas ruido. Temo mas que nada haberme vuelto sorda, no poder oir el silencio. Sin silencio estoy frita.”
“Karma. Otra vez karma. Cuantas veces he oido ese termino en California? Me revienta la idea del karma. Creer en el destino ya es bastante limitante, pero el karma es mucho peor, porque se remonta a mil vidas anterioras, y a veces uno tiene que crgar tambien con las fechorias de los antepasados. El destino se puede cambiar, pero para limpiar el karma se requiere toda una vida, y tal vez eso no alcance. “
“Hay tres reglas basicas que aplica en sus relaciones humanas: no es personal, cada uno es responsable de sus sentimientos, la vido no es justa. Donde aprendio eso? De la mafia italiana, supongo: Don Corleone. He tratado en vano de seguir su camino de la sabiduria: para mi todo es personal, me siento responsable de los sentimientos ajenos, incluso en el caso de gente que apenas conozco, y llevo mas de sesenta anos frustrada porque no puedo aceptar que la vida sea injusta.”
“En mi opinion, la terapia era una mania de los estadounidenses, gente muy consentida y sin tolerancia para las dificuldades normales de la existencia. Mi abuelo me inoculo en la infancia la nocion estoica de que la vida es dura y ante los problemas no cabe sino apretar los dientes y seguir adelante. La felicidad es una cursileria; al mondo se viene a sufrir y aprender. Menos mal que el hedonismo de Venezuela suavizo un poco aquellos preceptos medievales de mi abuelo y me dio permiso para pasarlo bien sin culpa.”
“El tio Ramon me dio los mas utiles instrumentos para la vida, como descubri en terapia a una edad madura: memoria selectiva para recordar lo bueno, prudencia logica para no arruinar el presente, y optimismo desafiante para encarar el futuro. Tambien me dio espiritu de servicio y me enseno a no quejarme, porque eso estropea la salud.”
Care canta singur de multa vreme si eu nu stiam. Really now people…informati-ma si p emine de chestiile astea!
De pe 17 pe 20 iulie a fost in Groningen Cuba Week. Ceea ce e putin bizar pentru ca daca stai si te gandesti nu a fost chiar o saptamana:) Mai degraba, trei zile in care s-au organizat tot soiul de chestii avand legatura cu prea-minunata tara a lui Castro. Si a fost dragutz. In primul rand pentru ca s-a dansat mult si frumos si afara. Sambata dupa-amiaza a fost vreme frumoasa si in centru s-a pus o scena, o formatie cubaneza ne-a incantat si lumea a inceput sa danseze. Si nu numai latino-americani! Sa ii vedeti pe olandezi invartindu-se:) E bine sa vezi oamenii asa…pare totul asa simplu si frumos si enjoyable.
Iar ieri dupa-amiaza am fost la un centru cultural care se numeste Het Paleis, pe care l-a inaugurat ieri primarul se pare ca (noi n-am stat la speechul omului) si in care a fost un fel de ziua portilor deschise. Adica artistii isi lasau deschise atelierele si noi ne putea uita in ele, sa vedem ce fac, cum fac si de ce fac. Evident, erau deschisi la intrebari, reactii si sugestii. Si asta a fost tare interesant pentru ca rareori ii vezi pe oamenii astia in mediul lor de lucru. Iar dupa, a fost un fel de networking/socializare in curtea interioara a centrului, s-a chinuit sa cante si o formatie olandeza care insa mai bine se lasa pagubasa(imaginati-va! unele cantece erau muzica latino cu versuri in olandeza! suna ingrozitor!!:)). Ma rog…noi ne-am distrat si amuzat tare printre zburatori, columbieni, pictori rusi si alte asemenea:) Mai mergem roomie, da?:)
Asta ca sa nu credeti ca numai Romania poate:) Sa vedeti ce aflu eu zilele trecute! Eram la o intalnire cu niste oameni dintr-o asociatie studenteasca de aici care vor sa faca niste chestii pt studenti internationali si printr-o intorsatura de lucruri am ajuns sa ii ajut. Si imi aratau ei agenda lor de conferinte pentru la toamna(evident ca totul e stabilit deja pana in decembrie:)). Si la un moment dat imi spune tipa ca pe nu-stiu-cat septembrie o sa vina sa vorbeasca cineva de la “vrij metselaars”, dar ca nu e inca sigur. Eu, evident, intreb ce e aia…ea imi spune ca nu stie termenul in engleza (celelalte tipe olandeze nici nu stiau ce e aia in olandeza) si imi spune ea ca sunt o organizatie in care se aduna oamenii si vorbesc chestii si ceva cum ca sunt pomeniti in “Codul lui DaVinci”. Moment in care ma uit eu la cuvant si o intreb uimita: “Free masons”???:) La care ea usurata: “Da da!!” Si eu dragutza “And they give lectures here???”. Iar raspunsul ei mi s-a parut super tare: “Well, they have an office round the corner and you can go there and talk to them and so on!”.
Acuma no…nu oi sti eu multe despre francmasonerie dar una din chestiile pe care le stiu e ca sunt o organizatie secreta, in care cuvantul secret joaca un rol destul de important!:) Pana la urma asta e ideea, right? Nimeni nu stie exact cine sunt, cum sunt, ce fac si care e viata lor:) Acuma ca sunt supozitii si scenarii si toate cele, e normal, dar…office round the corner??!!! Really now!! Ca sa vezi cata minunatia de transparenta pe taramurile neerlandeze. Acuma no…din pacate nu stiu destula olandeza cat sa descifrez informatiile google-uite dar tare sunt curioasa ce fel de lectures o sa tina oamenii. Pacat ca tre sa astept pana in toamna!
Si nu numai ploaie. Vant si o medie de 18 grade afara. Concluzia: cica e vara dar toata lumea inca isi poarta gecile de toamna. Totusi autosugestia face lucruri marete. Din cand in cand iti spui ca azi e destul de cald incat sa te duci numai cu un hanorac in oras (nu mai conteaza ca seara te cuprinde asa o racoreala la drumul de intors acasa pe bicla); iti cumperi sandale pt ca sunt la reduceri si pentru ca lumea din jur, din motive necunoscute, foloseste deja flip-flop-suri si te gandesti si tu “poate totusi o sa le folosesc si in Olanda!”; te bucuri cand te mai maslinesti si tu in zilele in care termometrul trece de 20 grade si in care soarele te prinde oleaca mai mult ca de obicei, si iti repeti ca poate si maine va fi la fel:) Si stii ce e bizar? Imi place!
No…si cica am implinit eu saptamana trecuta 23 de ani. Nu stiu exact ce ar trebui sa zica chestia asta despre mine. Nu de alta dar ca de obicei la aniversari, nu prea s-au schimbat multe. Atata doar, am completat ieri un chestionar online si cand mi-au cerut varsta si am scris pentru prima data 23 a fost asa…frate, eu chiar nu mai am 22 de ani! Presupun ca tot cam asa e si cu casatoria…faci tick la alte casute:)
Da…a fost frumos de ziua mea! Joi (adica chiar de ziua mea) am biciclit si am vorbit cu oameni dragi, asa ca a fost perfect! Si seara a venit Alexutza cu care am stat la povesti juma de noapte. Si a doua zi ne-am plimbat si seara am avut party-ul maret! Care a fost tare fun! Putin neobisnuit pt mine ca eu de obicei serbam ziua asa cu prietenii mai apropiati…asta a fost un cerc mai larg dar a iesit dragutz! Si seara au venit si Poli (fara carlionti…eu acu fac lobby pt reintroducerea carliontilor!!) si Matthijs care au ramas si peste weekend si cu care a fost mai mult decat frumos! Imi plac reuniunile astea abroad! Au farmec:)
Si toate astea s-au terminat cu o oboseala de numa-numa si o raceala care ma tine si acu…trist right? dar nu-mi pare rau…a fost frumos tare tare tare!!!
muzichie adica:)
Anutza's Blog 
Recent Comments