Continuare

Initial vroiam sa raspund cu un comment la parerile oamenilor, dar mi-am dat seama ca merita un post ca mi-am mai adus aminte de ceva interesant:)

Ce zicea Denis…de bani and so on. Lumea aici incepe sa lucreze la 15 ani, unii chiar si mai devreme. Chestii mici, caraus la supermarket, distribuit ziare etc…fac la momentul ala cam 2-3 euro/ora…enough for pocket money:) As they put it:) In fiecare an, tot avanseaza si castiga din ce in ce mai mult. Pe la varsta noastra, adica sa zic 21-22 ani (chiar 23 daca sunt late starters), ajung la un salariu de vreo 9 euro/ora. Acuma, cat lucreaza, atatia bani au. In general, parintii le platesc tuition fees si le dau ceva in gen 300-400 euro pe luna(ceea ce e de cele mai multe ori chiria) iar restul isi acopera singuri. Ceea ce mi se pare o chestie destul de smart si normala.

Acuma…tot prietenul din postul urmator, ne zice la ultimul meeting ca el cheltuie in jur de 1200 euro/luna. In contextul in care chiria lui e de 150 euro(da …exista o smecherie aicea prin care poti plati asqa putin pt o camera mai mult decat ok).Va dati seama reactii…frate, ce mult! Din banii astia, 800 sunt munciti de el, si restul e contributia parintilor. Sta el putin si se gandeste, recunoaste ca e mai mult, dupa care zice “Pai si ce sa fac altceva cu banii?”. Un alt tip ii raspunde “Pai sa economisesti. Ca uite eu vreau sa ma duc nu stiu unde si atunci strang bani pt asta and so on”. Si Michiel zice “Pai, eu stiu ca vreau sa stau aici urmatorii doi ani, vacantele pe care mi le propun nu sunt atat de exorbitante incat sa nu strang bani in utimele 2 luni dinainte si atunci what’s the point?”. Dupa care a adus argumentul: in prezent el castuiga dublu de cat castiga acu 4 ani sa zicem. Si atunci arfi putut sa save-uiasca pt viitor sau sa ii cheltuie pe toti, ceea ce a si facut. Si a facut bine, pt ca acu castiga dublu si oricum nu are nevoie de banii aia. Urmand aceeasi logica, si in viitor va castiga mult mai mult decat castiga acuma, asa incat…what is the point? Acuma…mie mi s-a parut interesanta chestia asta pt ca la noi putina lume gandeste asa…are siguranta asta ca frate, eu o sa castig destul cat sa imi permit orice imi doresc(bine, nu in stil nesimtit but still…cat sa am o viata frumoasa).

Asa…iar relativ la ce zicea Tode…nu e vorba neaparat de T-uri. Asta poate sa o faca cineva, sau nu. Dar sincer mie mi se pare ca tocmai banii aia fac commitmentul mai mare decat in mod normal. Si faptul ca cineva e dispus sa faca T-urile alea si sa ii tina pe toti ceilalti la curent cu totul and so on, fara nici o alta obligatie…mie mi se pare frumos. Pana la urma e un fel de voluntariat..dar din asta chiar nu iti iese nimic decat good friends:)

Un concept interesant

Deunazi, unul din colegii mei olandezi mi-a expus un concept interesant. El si inca 9 prieteni ai lui, cu care s-a cunoscut in primul an de facultate intr-o asociatie studenteasca (avand mai mult ca scp socializarea, nimic neaparat productiv) si cu care se vede treaba ca se intelegea f bine, au dezvoltat un sistem. Oamenii si-au deschis un cont comun la banca, doi dintre ei au card-uri pe contul respectiv, si in acel cont fiecare depune in fiecare luna cate 25 de euro. Banii respectivi sunt folositi la orice cheltuiala comun. Oamenii iau cina impreuna in fiecare miercuri iar o data pe luna, vinerea, ies impreuna din nou. In plus, tot din banii respectivi se platesc excursii in weekend(asta insemnand tot ce inseamna cheltuieli comune, de la transport, la mancare, la cazare) si mai nou oamenii planuiesc o excursie de doua saptamani in Spania la vara, pt care tinta lor e sa stranga 10000 euro in cont. Acu au 1000. Bineineteles, unul din ei tine evidenta a toate income-urilor si toate expenses intr-un excel pe care am avut onoarea sa il vad, care e f bine organizat si cuprinde tot, de cand a inceput acu 4 ani toata distractia asta. Dupa cum zice Michiel, transparenta e totala, in sensul ca respectivul excel e pe grupul lor de pe net si in plus, au toti acces la balanta contului pe net.

Acuma, de ce mi se pare mie asta un concept interesant?

1. Pt ca fara sa imi spuna mi-am dat seama ca in grupul respectiv sunt numai baieti. Nu stiu de ce dar mi se parea din start imposibil ca o fata sa fie implicata in asta:)

2. Pt ca mi se pare uimitor ca dupa 4 ani inca sa ai aceleasi interese si placeri cu acei alti 9 oameni, si mai ales vointa sa iti faci programul in concordanta cu al lor, mai ales la varsta noastra cand sunt atatea chestii de facut.

3. Pt ca mi se pare un commitment destul de mare fata de grup si mi se pare o chestie de admirat.

Pareri?

Fara net

Anunt toata populatia interesata ca de ieri seara am ramas fara net deoarece provider-ul s-a mutat/ a plecat/nu se stie sigur dar nu prea conteaza. Asa incat netul meu se va limita la orele petrecute la bilbioteca…si nu f multe ca tre sa invat!!

See ya!:)

Empatie

Stiam de mai de mult ca empatia e importanta. Si lately mi-am dat seama iar ca e bine sa o ai. Dar si ca perceptiile difera atat de tare! Si ca e important sa percepi bine mood-ul altui om. Ajuta la mentinerea unei relatii bune si mai pline de intelegere.

Vorbeam cu Denis mai demult si ii spuneam ca eu ma vibe-uri de la oameni. Adica, cam toti oamenii pe care ii cunosc imi transmit ceva…sunt unii cu care simt de la incpeut ca sut pe aceeasi lungime de unda si cu care simti o apropiere aproape instant(evident, in cazurile astea sentimentul e reciproc pt ca nu poate sa existe apropiere unilaterala:). Si mai sunt oamenii care ma incarca cu o energie atata de negativa de tot ce imi doresc e sa plec de langa ei. In general fac tot posibilul sa nu mai am contact cu oameni din astia. Stiu ca poate suna urat din partea mea, not even giving people a chance, dar nu e nimic personal…ei pot fi oameni f ok…dar daca nu ne e bine sa socializam, why should we? Dar cazurile extreme ca astea sunt destul de rare. Si de asta sunt si mai speciale. Usually I just get an either slightly positive or negative vibe care e confirmat sau infirmat dupa ce ne cunoastem mai bine. Asta ca sa nu dau nastere la reactii de genul:”Aha! Deci te bazezi numai pe first impression!”:)

Ei…si eu aveam tendinta inainte sa cred ca toata lumea are vibe-uri din astea. Dar lately mi-am dat seama ca nu e asa si ca in general oamenii mai empatici au chestii din astea. E si normal e altfel. Denis zice ca el nu are nici un vibe de la oameni. Si am mai depistat oameni la fel. Si nici macar nu poti zice ca e bine sau nu…poate fi un atu sau nu. Ideea e sa inveti sa relationezi cu lumea, in a constructive manner, no matter if you can empathise or not.

Da…si de asta ma gandii eu ca empatia asta e un lucru important si ca merita un post:) Si acu mi-a mai venit o idee…cred ca empatia poti sa o si dezvolti…nu la nivel general…adica cu toata lumea dar cred ca, cu prietenii apropiati, un om care nu e in general empatic poate fi. Poate relationa si poate intelege. Ceea ce pana la urma is all that matters, right?

PS: In poza e parcul prin care trec eu des cu bicla. Nu e frumos?

A somewhat sad movie

“Faith is the anthisesis of proof”

“Ask yourself if you’re happy and you seize to be so”

From the movie “13 Conversations”

Constientizare

Asta e cuvantul pe care il cautam de multa vreme si pe care l-am descoperit acum relativ 30min intr-o conversatie cu roomie-ul. Incercam sa ii explic de ce eu cred ca romanii, la fel ca orice alte natii ce au trait in comunism, au ramas marcati de chestia asta, chiar si noi, generatiile care nu au trait propriu zis in epoca respectiva. Si cand zic marcati nu ma refer la modul explicit: sistem de educatie cu muuulte reminiscente comuniste, coruptie peste tot etc. Ci ceva la nivelul de simtire. Si eu cred ca chestia asta o simt si nemtii si rusii si tot asa. Ca un fel de mostenire genetica daca vrei, cu care traiesti, chiar daca de multe ori la nivel subconstient. Si incercam sa descoper de ce raman respectivele natii cu o anumita chestie. Si am ajuns la concluzia ca e din cauza ca constientizeaza altfel, mai profund si mai real experientele respective, care altfel ar fi doar pagini din manuale de istorie sau poze din articole la TV.

De fapt de unde a pornit toata discutia…azi s-au sarbatorit 60 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si am participat la o conferinta pe tema respectiva. Pe langa un prof f tare din Haga (care in pauza a venit la oaza bruneta din sala, mai eram cu 2 romance:), si ne-a conversat si ne-a zis ca a fost in Romania in timpul lui Ceausescu si tot asa) si care era f destept si cultivat de felul lui, si pe langa un tip de la MInisterul Afacerilor Externe, pertinent el de felul lui dar tot politician, invitatul special a fost Paul Rusesabagina, the real live hero dupa care s-a facut filmul “Hotel Rwanda”. Film intr-adevar bun, pe care il vazusem deja si destul de dur.

In mod evident, conferinta a fost impressive, numai prin subiectul atins. PLus ca olandezii gandesc ceea ce se reflecta in intrebarile lor si nu le e frica sa puna uncomfortable questions, ceea ce din nou se reflecta in intrebari. Plus ca in sala erau alti oameni care suferisera din cauza atator genocide din Africa si se vedea pe fata lor ca percep lucrurile cu mult altfel decat am putea noi vreodata sa le percepem.

Da…per total a fost o experienta buna, reusita. Te mai face sa te gandesti si sa te intrebi what are we really doing?

Chestii din urma

In seara asta sunt in the mood for Tom Waits: http://www.youtube.com/watch?v=R3Yy0nO7KJU

Azi a fost o zi frumoasa. Si productiva. Am invatat si am dansat si a fost frumos. Am facut si tutoring la mate deci se poate spune ca mi-am facut portia de fapte bune pe ziua de azi:)

Si acu, urmand o discutie cu roomie-ul, ajunsesem sa ma uit pe blogul vechi, ala de pe yahoo 360 si mi s-a parut mai frumos ca asta. Nu stiu daca e nevoia de schimbare care se manifesta dar asa m-a apucat melancolia. Mi-am citit niste posturi si asta a fost feelingul: melancolie. Plus ca acolo scriam mai mult despre carti si muzica si filme si lately am parasit obiceiul asta. Si e pacat pt ca uit atat de multe si atat de repede. E pur si simplu frustrant!

Voi mai aveti reminiscente din astea din trecut? De cum erati si ce gandeati si ce simteati?

PS: Poza e doar asa, ca m-am gandit ca ar trebui sa mai pun poze:) Da nu e dragutza barca?

This is what you learn while working on the OTD project

“Most things still remain to be done – a glorious future! Time si your most important asset. Split your life into 10-minute units and sacrifice as few as possible to futurities”



Ingvar Kamprad

I personally find this a bit tiring although it would be nice to be this efficient.

Zile…

Zile vin, zile trec…destul de repede, might I add. Facem chestii, vedem chestii, citim chestii…nu prea stiu cu cate ramanem dar sa ramanem pozitivi!

Se schimba lucruri? Cred ca da. Insesizabil cel mai adesea. La tine, la mine, la toti? Probabil putin din fiecare.