Din Dilema

Mie mi s-a parut frumos:)

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=248&cmd=articol&id=9465

Rachael Yamagata

Si femeia asta are niste melodii grozave! Mai recomand tot de la ea “Little Life” si “Elephants”. Si pt Radu, sa stii ca ea a facut soundtrackul la “Pride and Prejudice” ala de ti-a palcut tie atata:)

Pt ca acum stiu sa embed video-uri:)

Si pt ca melodia mi se pare geniala!

I am here!

Ce va zice chestia asta?

Pt Zoican:)

No ca azi mi-am adus aminte de melodia favorita a lui Zoican(mai este inca melodia favorita a lui Zoican??), si de cum se producea omul pe aceasta, urland din toti rarunchii:))

Oameni singuri

Asta e tema de saptamana trecuta din Dilema. Si asta mi-a placut so far:

“Cu prietenii se întîmplă deseori ca-n dragoste: trebuie să fii cu mare grijă cînd ai de ales între apropierea care te desparte şi distanţa care te uneşte.”

PS: Regret abundenta posturilor dar no…se intampla rar:)

Into the Wild

L-am vazut aseara. I strongly recommend it! Si, dupa cum tocmai am decis cu Julinschi, muzica e grozava. Aveti aici o mostra:

PS: Vlade, asa-i ca esti mandru de mine?:P

Smile:)

Zilele astea, din cauza ca sunt cu buza umflata, la propriu, am realizat cat e de important sa fii cu zambetul pe buze. Mama, tocmai am realizat ce cliseic(asa se scrie cuvantul asta???) suna, dar chiar e adevarat! Cel putin pt mine. In primul rand, ca iti da un mood mai pozitiv si te simti mai ok cand stii ca nu esti mohorat la fata. Si in al doilea rand, lumea relationeaza altfel cu tine. Aici lumea iti zambeste pe strada din proprie initiativa, daca rapsunzi inapoi sau daca initiezi tu zambetul ei te saluta, ceea ce e f dragutz, in magazine oamenii sunt tare binevoitori si mereu zambitori si e tare trist daca nu poti sa le raspunzi. Zic asta pt ca momentan mie imi e destul de greu sa rad(chiar doare!), asa ca am senzatia ca sunt trista oricum.

Anyways…in alta ordine de idei…azi a nins in Groningen. Ma rog, daca poti numi asta ninsoare. E f ciudat…eu nu am mai vazut asa ceva pana acum. E ca si cum ar fi pouring with snow, instead of rain. Ca zapada nu e zapada ca la noi, e o combinatie intre ploaie, zapada si piatra(as in gheata). Si nu cade frumos, ca la noi, desenand modele in aer, ci exact ca o ploaie…direct jos, fara sa zaboveasca, fara sa fie deloc linistitoare.

Da…si in alta ordine de idei, nu stiu exact ce se intampla dar lately nu imi ies chestiile cum as vrea si treaba asta ma cam frustreaza. Nu am chef de nimeni si nimic, imi e tare dificil sa ma urnesc sa fac ceva, si cand reusesc sa ma urnesc, nu imi iese bine. Tare sper sa-mi revin asap!

Cum am vizitat eu azi spitalul din Groningen:)

Doua precizari de inceput:
1. Sunt bine, sanatoasa si devreme acasa:) Chit ca cu jumate din buza de jos umflata:)
2. (Special pt Tudo) Da, am avut un accident cu bicla dar NU A FOST VINA MEA!!!:)

Deci…mergeam eu azi frumos cu bicla, f regulamentar si chiar incet. Si un tip pe motocicleta vroia sa ma depaseasca. In acelasi timp si o masina avea aceleasi intentii. Tipul, de ce sa stea normal in spatele meu, cum ar fi fost decent? Nuuu…noi ne grabim! Asa ca s-a bagat intre masina si mine, m-a agatat in drum, eu mi-am pierdut echilibrul si am ajuns cu barbia in ghidon. Mai exact cu partea stanga a barbiei, fix sub buza:) Ma rog…dureros nu prea era doar sange curgea, asa ca m-am cam panicat. M-am dus eu la un magazin la baie(cu tipul dupa mine desi nu parea f afectat) si am observat ce si cum…amuzant a fost ca tipul de la magazin nu vorbea engleza dar ca sa isi arate compasiunea tot imi zicea “nigger, nigger!”(tipul cu motocicleta era negru). Acuma, mie imi venea ba sa rad, ba sa ii zic “Frate, nu mai suntem in epoca de demult!”:)

Anyways…pe scurt, ajung eu la spital care arata ca un centru comercial:) Adica extrem de bine! Cand am intrat chiar ma intrebam daca am ajuns unde trebuia. M-a indrumat o tanti spre sala de urgenta. evident, nu tu miros din ala ingrozitor de spital de iti vine sa vomiti instant, nu lume nervoasa, nu murdarie…o sala de asteptare super dragutza si colorata, cuprinzand si jucarii pt copii:) Si lumea draguzta si politicoasa, fara sentimentul ala de compatimire care mi se pare ca la romani cateodata e exagerat si care de obicei exacerbeaza lucrurile. Doar cu o atitudine “Ee…se mai intampla, acu sa vedem cum sa rezolvam problema.”. Si evident, in 5 min am si ajuns la doctorita super dragutza care m-a dat cu o treaba si a zis ca nu am nevoie de stitches(asta imi era mie problema de fapt!) si ca nu e grav. Scurt si la obiect:)

Si cam asta mi-a fost ziua de azi:) Ma rog…m-am panicat putin la inceput dar am luat-o light pana la urma:)