Trist. Desi who knows where the truth lies?
Eu citesc acuma o carte ce se cheama “The Tipping Point”, scrisa de Malcolm Gladwell, un fel de guru al business-ului. Ma rog, desi cam reticenta la inceput la stilul asta de carti, asta s-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Ideea ei de baza e ca exista epidemii sociale care ajuta de exemplu la lansarea unui nou fashion trend, la raspandirea unui zvon , la lansarea unei afaceri. Si aceste epidemii au un tipping point de la care se porneste toata nebunia. Ma rog…ideea e ca face el o intreaga teorie pe asta si identifica niste elemente specifice raspandirii eficiente ale unei astfel de epidemii.
Acuma, la ce vroiam sa ajung, este faptul ca povesteste la un moment dat de un experiment facut de niste cercetatori psihologi de la University of Stanford care vroiau sa vada cum afecteaza contextul comportamentul oamenilor. Contextul in sens de mediu imediat…situatie concreta in care e pusa cineva. Si au vrut ei sa vada daca inchisorile sunt locuri nasoale pt ca oameni nasoli sunt acolo sau pt ca ele in sine sunt un mediu nasol. Si au facut urmatorl experiment: au format replica unei inchisori in basementul facultatii si au selectat 42 de oameni care au dorit sa participe la expermient. I-au selectat, dupa cum zic ei, cat mai “psychologically normal” si i-au impartit in 2: 21 erau gardieni, 21 prizonieri. Acestia din urma au fost arestati in casele lor, li s-au pus catuse, au fost adusi la “sectie”, amprentati, dati haine de “inchisoare” si alocati cate un numar. Totul ca sa fie cat mai veridic. Ideea e ca ceea ce a urmat a fost mult peste asteptarile cercetatorilor. Oamenii s-au schimbat radical. Unii gardieni care erau pacifisiti declarati mai inainte, acum au trezit prizonierii la 2 noaptea si i-au pus sa faca flotari sau tot felul de chestii monstruoase. Spuneau cercetatorii ca se asteptasera la schimbari dramatice dar ca viteza si amploarea a atins cote imense. S-a ajuns la batai si torturi psihologice destul de mari, asa incat experimentul a fost oprit dupa 6 zile.
Erau si marturii ale oamenilor care participasera. Uniul din gardieni spunea ca nu stie cuma putut atinge un asemenea “peak of creativity in what regards mental cruelty”. Iar un prizonier zicea ca desi toata lumea se refera la el ca la un experiment, pt el a fost real. El nu se mai simtea el, ci numarul 461, prizonierul care era inchis acolo! Si mai spunea ca a fost o experiente cutremuratoare dar care l-a ajutat in multe privinte.
Asa…mie mi s-a parut infioratoare chestia asta si in timp ce citeam ma tot gandeam “Cine ar vrea sa participe la asa un experiment?” (asta pt ca evident ca participarea a fost voluntara). Dupa care mi-am adus aminte ca am citit ceva recent de Paleologu care spunea ca el nu regreta ca nu a fugit din tara (desi ar fi avut posibilitatea) si ca a facut inchisoare (specifica evident ca se refera la inchisoare normala si nu la chestii gen experimentul de la PItesti si tot asa) si ca experienta asta la completat ca scriitor si ca om si ca raportare fata de ceilalti. Si ma gandeam dupa asta ca poate un experiment din asta ar fi bun. Adica, cred ca mi-ar fi frica de moarte de ce as putea sa aflu dar poate ca pana la urma nu ar fi o chestie rea. Adica, chestiile care te schimba definitiv nu sunt neaparat rele, nu? Desi sunt infioratoare.
Astia eram noi inainte de concertul mirific al prea-magnificei formatii Coldplay:)) Needless to say ca a fost foarte tare!! Cu toate inaltimile grozave ale natiei olandeze! Chris s-a gandit si la cei mai less fortunate by nature si a venit si in scena din mijloc, la 10 metri numai de prea-cuviosiile noastre. Stia el ca sunt acolo! Parol!:)
Ultimul film al lui Tarantino, vazut la cinema cu lume dragutza. Absolut genial!!! Really impressive, muzica geniala, imagine grozava si un sarcasm minunat! L-am gustat teribil!:)
Ieri a plouat. Cam toata ziua, evident cu pauze ca asa e la olandezi. Nimica nou pana acum. Desi am reusit sa evit iesitul din casa in timpul majoritatii zilei(sub motive de organizare, oboseala etc…chestii care te lasa sa zaci confortabil pe canapea in principiu), pe seara nu am mai avut ce face si a trebuit sa ies. La momentul cand m-am aventurat nu mai ploua, doar batea vantul si era o lumina incredibil de frumoasa, cum numai pe aici am vazut. Ma rog…ideea e ca ajung eu in centru si, pentru ca am ajuns prea repede, ma apuc sa ma plimb. Si ce sa vad? In piata centrala, o orchestra din studenti in ani terminali la Conservator. Condusi evident de un dirijor cu par mare si alb…ce mai…o figura memorabila:) Si au inceput oamenii sa cante! Foarte frumos, nu am ce zice! Atata doar ca a inceput si sa ploua! Si ploua si ei cantau! Si aveau ei un acoperis deasupra capului dar din laterale intra vant si apa si ei cantau si cantau si cantau si nenea dirijorul se chinuia si tot asa! Foarte foarte Dutch! Si au continuat asa vreo 15min pana cand o rafala puternica de vant le-a suflat definitiv partiturile si au renuntat intr-un fel foarte elegant, evident. Pentru ca, daca nu am mentionat, oamenii erau si dressed up pt eveniment. Da…mi-a placut de ei. Si mi-a parut rau ca a venit ploaia. Dar a fost frumos!
Citesc acum “Breviar pentru pastrarea clipelor ” – Alexaandru Paleologu in dialog cu Filip-Lucian Iorga. Si mi se pare fascinant! Pentru ca omul asta evoca o lume romaneasca care iti vine greu sa crezi ca a existat vreodata! Vorbeste despre o intelectualitate acum majoritar distrusa, dar care atata timp a dat dovada de bun simt si calitate si care chiar a construit ceva. Vorbeste despre un stil de viata si de educatie pe care poate nu multi il aveau dar care facea diferenta. Vorbeste despre capacitatea de a iti intelege si asuma originile si valorile in mod real si la justa lor valoare. Si pentru ca iti vine asa sa te transporti in trecut. Mare om dom’le! Mare om!
Anutza's Blog 
Recent Comments